Chat romanesc – o noua metoda de comunicare?

Anemona ne propune un nou articol legat de cum se mai socializeaza in 2015 si are ca titlu: Chat romanesc – o noua metoda de comunicare?

”Cand un om a gresit, nu-i arata cat de urat este, ci cat de frumos ar putea fi”, asa voi incepe acest articol. Adevarat! Nu cred ca este cineva care sa nu fie de acord cu acest proverb. Avem nevoie pentru a socializa, de a comunica si de a interactiona cu cei din jurul nostru sau cu cei de pe acest chat romanesc, asa cum avem nevoie de aer si de apa.

Eu cand sunt obosita sau chiar si atunci cand sunt suparata, ma retrag pe unul din canalele cu jocuri unde ma destind. Deoarece nu vreau sa-mi vars nervii pe un user nevinovat. Incerc sa-mi las problemele la usa chatului si credeti-ma este cel mai ”sanataos” gest. Rog pe ce-i care intra in cautarea unei/unui partener sa o faca elegant si cu rabdare Nu gen:”caut fata”, nu suntem la piata dragii mei. Nu este permis sa respingi un om si sa-l batjocoresti din simplu motiv ca Nu se ridica la acel nivel cu tine. Daca nu socializezi si nu-i dai o sansa nu ai de unde sti ce erou se ascunde in spatele unui monitor, pe care tu il desconsideri pe criterii superficiale …. Putem sa fim mai buni si blanzi cu cei pe care nu avem rabdarea sa-i cunoastem, puterea de a-i intelege si intelepciunea sa-i acceptam asa cum sunt … fara a-i corecta !

Pana la urma toti suntem oameni vorba unui user pe care il citez cu acordul lui: „Aveti grija ,in spatele fiecarui nickname se afla o persoana si fiecare persoana are o viata pariculara. Purtati-va excelent cu ceilalati!” – spunea Observator. Voi mai adauga un citat care l-am citit pe un site de socializare care mi-a placut si pe care vi-l propun si voua: ”Muntele n-are nevoie de om, dar omul are nevoie de om”.

Sufocare sau manipulare?

Desi pentru unii este doar un chat online romanesc pentru altii, printre care si Anemona, acest site este unul de socializare, plin de emotii si trairi zilnice.

 

In fiecare zi suntem invaluiti de sentimente placute sau mai putin placute. Asa e viata! Dar cand ne indragostim devenim vulnerabili sau banuitori si sceptici. Depinde de care parte a relatie ne aflam. Toate aceste senzatii sunt normale si umane in acelasi timp, daca nu sunt exagerate. Aud des: ”Iubita/Iubitul meu este gelos pentru ca ma iubeste foarte mult” este normal oricine iubeste cu adevarat poseda o anumita doza de gelozie ,dar daca ”doza e mare” sau mai rau ”supradoza” este usor sa se ajunga ala posesivitate.

A iubi nu inseamna si a supraveghea si a controlo indeaproape partenerul .Este normal sa iti doresti sa fii cat mai mult alaturi de partener dar nu este normal sa-i interzici unele lucruri. Indiferent de ce mediu vorbim real sau virtual.Acceptand o asemenea situatie devii automat manipulat, cu timpul ajungi sa-ti pierzi identitatea, faci compromisuri peste compromisuri si in sfarsit ajungi sa fii umilit/a.
Am avut ocazia sa vad multe cazuri de acest gen si sincer nu stiu de ce se complac situatiei. Fericite nu sunt … poate fii frica de a lua viata in piept singure, frica de singuratate, lipsa curajului? Nu stiu.

Toti avem dreptul la fericire, nimeni nu merita o asemenea soarta, sa stai in umbra unei persoane care te manipuleaza dupa bunul ei plac………

Viata ca un dans

Brunezel va propune un articol din care toata lumea poate invata, bine-nteles dintre cei care doresc, sa priveasca Viata ca un dans.

De multe ori privesc viata ca pe un dans. Cand sunt fericita plutesc si ma invart formand spirale perfecte, ametitoare … ca intr-un vals vienez … spiralele nu permit prezenta nici unei impuritati sau meschinarii ambiante … Aceste cercuri creioneaza un univers perfect ce actioneaza ca un scut. Cand sunt trista simt cum vantul ma clatina dintr-o parte in alta ca pe cea mai firava si uscata frunza pe ritmurile unui vals lent, extrem de leent…”un-dooooi-trei, un-dooooi-trei, uuuunnn-doooooi-trei”. Acest vant ma desprinde violent si zbor spre … viata. Intalnesc tornade, adieri blande care ma arunca, ma rotesc cu o viteza uimitoare pentru ca mai apoi ritmul sa se opreasca brusc …” slow slow quick quik, slow slow quick quick, slow quick quick slow …” …ca in viata.

Toata viata decurge in pasi de dans … rapizi, inceti, perfecti, stangaci … fiecare stare este definita printr-un dans … pentru ca dansul s-a nascut din nevoia nebuna a omului de a se exprima liber … dansul este tot ceea ce cuvintele si literele nu au putut defini … de exemplu … Samba … este singurul dans in care ritmul este constant … in care frenezia nu alterneaza cu nici un moment de liniste … este nebunie, fericire, extaz, caldura, soare …. Sau …. Cand ma indragostesc totul incepe ca un passo doble in care eu sunt capa iar El toreadorul ce ma flutura in fata taurului … apoi, pasiunea izbucneste intr-un tango argentinian in care ajungem sa ne simtim unul pe altul, sa ne ispitim, sa ne seducem … mai lipseste doar dansul iubirii … rumba … pentru a decide finalul povestii: … ori totul se termina ca o poezie in care fiecare este rima care il completeaza pe celalalt si in ultimele acorduri ne contopim pentru ca din acel moment sa valsam in Timp pe ritmul nostru … ori … povestea se incheie cu Ea aruncata cu pasiune pe podea … iar el vertical … invingator … si totusi… invins, epuizat … Oricare ar fi finalul povestii … dansul a fost martorul unei iubiri … povestea a existat iar acele senzatii si acel tremurat se vor regasi intr-un ecou al sufletului de fiecare data cand muzica propriei vieti va gasi o cale de a se face auzita … La final va invit … dansati ?

Articol preluat de pe o pagina facebook pe care o puteti gasi aici.